Cinema acasă

În unele seri poveştile din cărţi se proiectau pe perete.

Scoteam proiectorul de diafilme din dulap, îl montau părinţii şi ne aşezam răbdători pe covor în aşteptarea imaginilor şi a vocii care citea.

Cât de absorbiţi eram de cadre şi ce mult ne amuzam când părinţii sau fraţii îşi schimbau vocea să pară moşul sau baba, sau să strige „cucuriguuu!”, să-l imite pe Păcală sau să rămână fără suflare când Hansel şi Gretel fugeau pe dealuri. 

Nu era grabă, nu ne enervam că durează mai mult de 5 minute tot procesul, acum simţim un discomfort mare când serialul preferat nu se downloadeză repede...